Mărturiile (cruciulițe) de botez sunt o dovadă, o atestare, un semn de mărturisire a credinței în Domnul nostru Isus Hristos. Ele sunt obiecte de cult sfințite cu prilejul săvârsirii Tainei Botezului copiilor nou-născuți.
Din timpuri vechi, a existat obiceiul – atestat de numeroase descoperiri arheologice – de a dărui celui ce a participat la slujba botezului o mărturie a împlinirii acestei Sfinte Taine, sub forma unei cruciulițe sau a unui medalion, cu datele timpului si a numelui.
În studiul etnografic al lui Simeon Florea Marian “Nasterea la români” apărut in 1892 găsim urmatoarele:
“La început, mărturiile de botez fură simple monede de aramă, duse la templu în chipul unei declarațiuni de nastere; sub crestinism serviră ca mijloc de control pentru numărul noilor crestinați, iar în urmă ca daruri de pomană, pe când azi încep a-si relua adevărata-le însemnătate, aceea de a fi niste documente genealogice în sânul familiilor, ceea ce e un progres rațional si moralizator.
Aceste diferite transformări au fost firesti si neapărate. Un lucru însă a rămas statornic în tot timpul: numele, căci, în tot timpul existenței lor mărturiile au avut înțelesul de dovadă capabilă de-a constata fie nasterea fie botezarea individului.
În sfârsit, o altă particularitate demnă de observat e tăria cu care li s-a păstrat caracterul religios….”
Într-un studiu intitulat “Mărturii de botez ortodox la români” alcătuit de colonel (r.) Ioan Dogaru si apărut în 1997, acesta abordează cu seriozitate tema marturiilor de botez într-o lucrare de minimedalistică românească. Lucrarea prezintă circa 230 de astfel de mărturii de botez dintre care unele privesc familia regală, atestând Botezul principilor si principeselor, iar altele sunt emise de unele familii ale aristocrației din România.
Autorul consemnează: “În tradiția Bisericii Ortodoxe Române, s-a obișnuit ca semn al Botezului să fie cruciulița sau o panglicuță, care sa fie legată de mâna dreapta a copilului nou-botezat. Cruciulițele se dăruiau ca amintire nasilor, rudelor si invitaților la Botez, si erau prinse si purtate pe reverul haine sau al rochiei.
(…) se pare că baterea unor medalioane specifice de Botez s-a practicat de prin anul 1850, fapt atestat pe o mărturie de Botez, dar ele pot avea o vechime mult mai mare, deoarece nu există nici o evidență strictă în acest sens. Datorită stimulării de către Biserica Ortodoxă Română, acest obicei românesc s-a extins si a cuprins diferite categorii sociale care au dorit ca la nasterea si Botezul copilului nou-născut să lase ca amintire familiei si posterității aceste minunate documente, în metal, ale credinței ortodoxe române.
Aceste medalioane de Botez sunt adevărate documente istorice si religioase deoarece pe ele sunt gravate date si nume ale unor personalități cum ar fi: Aliss Văcărescu, Barbu Stirbeiu, Alexa Oțețelisanu, Ioan Kalinderu, Maria Ela Cantacuzino, Zoe Bals, Irina Marghiloman, Adina Stirbey, Ion Andreescu, Luis Lahovary, Alex B. Catargi, Grigore Phirikidis, Esther Ferechidi, etc.
De asemenea, printre aceste medalioane de Botez se află si nume de principi români, Carol, Elisabeta, Nicolae, Ileana, Mircea si Mihai. (…)
La realizarea acestor mărturii de Botez o contribuție de seamă au adus artisti plastici si gravori de mare prestigiu. În concepția artistică a acestora au fost redate pe medalioane simboluri, sub diferite forme, ale crestinătății: Isus în apa Iordanului este botezat de Sfântul Ioan; cristelnița de Botez si preotul care săvârseste Sfântul Botez; Coborârea Sfântului Duh, sub forma de porumbel, asupra celui botezat; Încadrat în triunghi, ochiul lui Dumnezeu ce veghează asupra vieții noastre; Botezat în Isus Hristos; Născut si botezat în Isus Christos, etc.
Menționăm că artistii gravori au dat forme si dimensiuni diferite acestor mărturii de Botez pentru ca ele să fie cât mai frumoase si atractive: ovale, pătrate, rotunde, dreptunghiulare, sub forma de inima sau de cruce, ovale cu margini ondulate sau raiate, etc.
Unele medalioane sunt adevărate bijuterii, ca execuție artistică, având simboluri ale credinței ortodoxe române, cu texte încadrate de cercuri cu perle foarte fine sau cu motive ornamentale românesti.”
